„Domnișoara îmi permite!..” Eu vorbeam înalt și rar... Eh, de ce n-aveam eu pinteni Să îi bat ca un husar! „Să privim doar înainte Înspre zare amândoi!” Eh, de ce n-aveam eu pinteni Să îi sun ca un cowboy. „Printre anii mulți și sprinteni Găsiți sprijin viața mea!” Eh, de ce n-aveam eu pinteni Și doar inima-mi bătea! Îmi aduc acum aminte Cât eram de supărat: Eh, n-aveam romantici pinteni Ca să semăn a bărbat! Tu mă râzi că prea cuminte Eram eu pentru povești, Da, atunci nu aveam pinteni, Însă azi soție-mi ești! Și îmi spui că simțăminte Fala mea n-ar fi aprins, Dacă mă vedeai cu pinteni Pur și simplu ai fi râs! Mă pierdeam printre cuvinte Îndeobște bioxid Și fiindcă n-aveam pinteni Arătam foarte timid. Iată, na - deznodăminte! N-o să înțeleg femei: Eu visam așa la pinteni, Iară ea - în ochii mei!!! Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025