Ai auzit? Îmi leagănă inima vântul pornit, o răsuceşte pe fiece parte, cu faţa spre cer, cu faţa spre noapte, cu partea de jos înspre raze de lună, curbura de sus ţine stele de mână şi bate nebună, ai auzit? Dar nu ştiu cum face secunda când trece, mai bate sărind ca bătrânul cel şchiop, mai trec niște clipe, mai face un stop, se lasă purtată de vântul pornit, acum iar porneşte, ai auzit? sau poate din piept vrea să plece!