Alb

Alb

De alb, este văzduhul plin
Înveşmântând cerul senin -
Şi albul peste tot se-ntinde,
Şi fulgii cei de nea, zglobii
În straturi netede-argintii,
Pământul în alb îl cuprinde.

E alb, şi-ori încotro priveşti
Simţi dorul vieţii să trăieşti;
Tablou-i nespus de frumos
Cu albul de argint veşmânt,
Măreţ sublim coperământ -
Ce ni se-arată... maiestuos.

Peisajul, de un alb imaculat
Mereu privind e de-admirat,
Şi-uimit de-atâta măiestrie -
Gândul 'ţi ’nalţi la Ziditorul  
Cel ce-I la toate, Creatorul,
Din veşnicii... spre veşnicie.

Flavius Laurian Duverna