Albastru de toamnă A fost doar o singură noapte, Când seva din frunza albastră Nuntea în pământul din glastră Seminţe de stânjeni cu şoapte, Doinind o logodnă măiastră. Albastru era murmurul nopţii În arca-mpletita din vele, Cu noi eşuaţi prin dantele De insule, cu viori ale sorţii Seduse-n solfegii de stele. Şi movul din pletele-ţi cnut Scornea în albastre cadriluri, Cu paşi prin hipnotice triluri Talaz despuiat de-aşternut, Răpindu-ne-n adânc de exiluri. Iar valul din singura noapte Cu zori invocând sfori de brumă, Trudea în cariere de humă Să vindece-albastre răscoapte Aleanuri drapate cu spumă. Din unica toamnă, a noastră Răscoală-se-n mine, votiv Molifte spre-un lacăt tardiv Să lase-n topaz de fereastră Privirea-ţi de-albastru nativ. Marian Puscasiu Septembrie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025