Cred că sunt orb. Sau poate-s paranoic, încercând într-un mod eroic să văd albul din negru. Regretul este că nu disting și trebuie să mă chiorăsc minute bune. [...] Petale și parfum și rochii și glume, metale și cioburi și plânset și urlet. M-am speriat degeaba. Văd că ochii își fac treaba, și totuși... caii-mi recomandă ochelari. Rame groase ca pereții din beton, rețeta ideală pentru peisajul monoton. Au lentile negre pentru zile-apăsătoare, cu scânduri în cârcă aspiră spre soare. Dar astea-s prostii... Luna e mult mai aproape, praf de stele presărat peste pleoape. Iar în jur sunt numai ochelari și e plin de utopie, și tot orbii ne-arată că suferim de miopie...
sâmbătă, 31 mai 2025