Am polul sud legat

Am polul sud legat

Nu pot să plec... oricât am încercat 
Am polul sud legat etern de tine!
Chiar dacă ploi radioactive te-au schimbat
Ți-aprind mereu o dimineață-n vine.

Nu sunt un înger, muză sunt... păcat!
Un țărm de mare cu zările senine;
Nu pot să plec oricât am încercat
Am polul sud legat etern de tine!

De sunt o mare-n mine răscolești 
Sau mă creezi pe cer o stea mereu,
În fiece moment mă pomenești,
De-s foc ce arde tu, ești Prometeu...

De sunt cuvânt ești mâna ce mă scrie
Și viață-mi dă pe albul colț de cer,
Savantul ce cuprins de nebunie
Mă dezgoleşte de orișice mister.

Mă întorc mereu mai altfel și mai vie,
Ca un îmbietor, sublim, păcat
Pe harta sentimentelor se știe
De tine-am polul sud etern legat!

de Gabriela Mimi Boroianu
23.06.2016