Iar s-a grăbit. Cu verdele ei însetat de zbor a gustat din cafea şi-a ieşit strigând “îmi place de mor”. Din nou s-a repezit. A luat şi cuvinte necoapte pe toate, cu poftă, le-a-nghesuit într-un zâmbet de lapte. Sigur s-a pripit. Chiar a crezut că între 1 şi 2 e loc şi timp destul de iubit “ce zi e azi? de ce nu e joi?” Inevitabil s-a îndrăgostit. Îşi ascunde fluturii după un nor, dar încă nu ştie că la privit aripa ei şchioapătă-n zbor...