amprente pe iriși

nu pot vedea cu un singur ochi
revederea
celălalt mi-a rămas în depărtare
privind
și m-am legat cu un început de tristețe

cum ți se pare acum singurătatea ta
sfâșiată
de păsările monocrome ale tăcerii
când pașii mei lasă amprente adânci
pe iriși
într-o noapte boreală
cu scâncete reci
în loc de cearcăne?

și nu mai sta cu sufletul gol
în mijlocul ploii
de parcă te-ai ruina pe margini
în alb și negru
de atâta dor !