Se-aprind livezile de crini şi se prelinge mut abisul prin ochi de cer. Se cern mălini în aburi lungi cât necuprinsul. Se mai aud, de ştii s-asculţi, atomi doinind la poarta firii. Torc mai avan norii cei mulţi, în pași de vals, prin vânt, ca mirii. E o sclipire-n jur de rai şi braţul vremii mai adastă. Alaiuri de zei Pani, din nai, jelesc în taina nopţii castă.