Amurgul pune pe adancul vaii Culori tot mai sarace, mai inchise; S-aude clar cum fluiera flacaii Franturi de capodopere nescrise. O prepelita-si suna soneria In iarba, din coliba-i de racoare, S-aude bine respirand campia; Se vede sange picurand din soare. Pe dealuri lungi, cu tipet de sirena Masini de treier scutura belsug, O raza sprintena ca o antena Dintr-o padure a aprins un rug. Un ochi de soare strange gene ude De prin adancuri lucii de parau; Din ierburile-nalte se aude Un fasait de coase peste grau. Cu toata zarea care ne desparte, imi pare-acum, cand ma opresc in drum, Ca numai sunt de tine-asa departe, Si-ai auzi, de te-as striga acum.
sâmbătă, 31 mai 2025