Ano

Ano
M Horlaci 

„Nu-l întoarce, 
e doar un soare,
fânului priește 
rostogolirea soldurilor goale, 
te faci că nu vezi, 
dar umbra ta se pierde, 
iar mâna îți alunecă 
când ochiul ei nu vede". 

Melodia asta o fredona Ana prin somn, 
era muzica ei.
Nimeni nu a întrebat-o dacă-i aparține, 
era o parte din ea
Și o parte din mine.

Era vorba despre un soare,
despre piele creolă 
Și forme ovale, 
despre cireșe coapte, zemoase, 
despre cum pofta se-ntinde prin oase,
despre...

Și câte n-ar fi!
Tu, Ano, ești umbra
Din file târzii!