“Te uit cu lux de amănunte” - Ne ţine vremea-n frâiele distanţei Şi ninge molcom, de sfârşit de veac, În ochii umezi stelele speranţei S-au stins târziu. Am încercat să fac Mai mult decât să schimb polaritatea Unui destin incert, dar n-am putut De dragul tău să-nchid eternitatea În pumnii mici şi ultimul minut Abia mi-l amintesc... Mai port pe frunte Sărutul cald al bunului rămas, Mă uiţi, te uit cu lux de amănunte, Când iarna-şi culcă tâmpla peste ceas. - Mă strânge-n gheare iarna ca o fiară, Ninge pe dealuri, plouă în oraș, Şi ne despart, pentru a mia oară, Zăpezile din Munţii Făgăraș. Nu pot să-nving distanţa și mă doare Să rătăcesc prin amintiri de ieri, Când îți juram iubire la picioare În pragul primei noastre primăveri, Dar vor veni și zile însorite, Dezgheţul verde-al unui vis plăpând Când, tandră,-ai să mă strigi, din nou, iubite, Şi-o să mă-ntorc. Nu te-am uitat nicicând. Liliana Trif & Ioan Grigoraș