IARNA UNUI PORTATIV Tăcerea ca o rapsodie Pe iarna unui portativ Păşesc doar note zgribulite De un gând, un ton şi-un semiton. Pe foile îmbătrânite Sunt ape ce-au rămas trezite Şi curg cu acele de ceas În cercuri vii, de nuferi albi. Tăcerea ca o rapsodie Plutește-n vânt printre copacii Iar când pe cale nu e nimeni Mai plânge câte o păpădie.
joi, 15 mai 2025