Anxietăți despuiate La ușa-mi bate gândul cel tomnatic Și să-l poftesc în casa nu indraznesc De-ar zăbovi puțin și fără de jaratec As cuteza chiar să-l cinstesc Dar el da buzna și fără false politețuri, S-asaza și începe sa discute, noi ne cunoaștem bine Chiar dacă încep sa ii indrug tandreturi El îmi vorbește doar de tine… Si da din mâini, gesticuleaza Nu vreau, nu pot să-l stapanesc Te povestește și elogiaza Într-un mod straniu și concret Ma părăsește fără să-mi dau seama Când Soarele-i deja prezent L-aș implora cu foc sa mai revina Cu tine și amorul tău etern!