Apel

*cunoaște-mă pe mine-mă*

agora și-a devorat așteptările
verdictul va să despice
timpul

ies din genunchi de sare
plină de moarte
poezia se agață de coapse
(plasă de siguranță supraelastică)
primul pas către mine
cioplește altare (studiul de fezabilitate
prezintă lacune)
timpul se mișcă
închină chipul tău precum mama din rădăcină
la căpătâiul candorii
tuturor li se zbate abisul în pântec
visele
îndulcesc cafeaua cu lapte
compensează îmbrățișări fără de
sau prea mult
neînțelesuri organizează curse ilegale
de-a latul sinapselor

amărăciunea endemică
lipsa de-acasă

întorc ușor cheia spre răsărit
descui ziua
smerenia (nici nu se mai știe etimologia cuvântului)
tușește  tabagic 

albatroșii
nu prididesc să țeasă găurile oceanului în mine
spațiul a devenit prea coroziv  

în crepuscul
sângele extirpă tumorile

Socrate decodifică virtuți așa cum numai el știe
i-am pregătit boabele de năut
să mestece timpul
firesc
și simplu mai ales
simplu

daimonul îl părăsește sparge clepsidrele
moșește cuvinte
trădează
toamna foșnește bogat la încheietura conștiinței

nu mai contează
bobii pot să cadă în orice culoare în urne
am câștigat

soarele nu are pleoapă