Arcuşul

(în memoria mamei mele plecată de curând spre cer)

Pe liniştea sumbră cresc muguri de teamă
În ternul privirii se-adună contraste
Ba soare, ba ploaie, la gând se înhamă
Pictându-mi durere pe clipe nefaste.

Din frunze de doruri, de timp înţepate
Cu furie oarbă, cu ceas fără stare,
Curg lacrimi de ceară pe file-ngheţate
Şi-n ruga-nălţării-mi găsesc căutare.

Se plimbă eterul prin ochi şi cuvinte
În suflet, abisul îşi face culcuşul,
Pe cripta veciei se-adună flori sfinte,
Pe struna iertării se plimbă arcuşul.

Şi sfarmă durerea în clipe profunde,
Şi-nalţă la ceruri privirea din spaime,
Prin sunet coboară plângând, noi secunde
Şi-mi poartă tăcerea prin oarbe fantasme. 

03.06.2019