Aripă de femeie În ceasul tainic, la cumpăna din noapte Mă regăsesc cu greu pe drumul prăfuit, Încerc să desluşesc întortocheate şoapte Ce vin şi vin cu gîndul ce l-am tăgăduit. Pornesc pe o cărare cu buruieni şi spini, Cu teamă nerostită şi-o lacrimă uitată, Ating cu greu pământul, căci paşii mi-s străini, Un frig mă-ncearcă-n oase din iarna anunţată. Ajung într-un sălaş ce pare acum incert Şi-o pânză de păianjen m-aşteaptă-n colţ năucă, Privesc în jur uimită la univers inert, Iar umbra mă tot strigă că are dor de ducă. Când vreau să plec, din stele, lumina se coboară Şi-aprinde-un vreasc uitat ce pare o scânteie, Simt două braţe calde ce vin din primăvară, Ele-mi dezleagă visul şi-aripa de femeie.
sâmbătă, 31 mai 2025