Armonie

Mi-e soția mai mireasă 
Decât zâmbetul de floare
Și din pletele-i de zare
Sorb splendoarea drăgăstoasă. 

Zori de ziuă mă inspiră
Și-o admir cum mă privește, 
Și privirea-i se topește, 
Și-o privesc cum mă admiră. 

Trec sublime anotimpuri
Peste cerul vieții noastre
Și vestim în nopți albastre
Floare de iubiri și timpuri.