Armonie

În savana liniştită,
leoaica se odihneşte,
îşi mijeşte uşor ochii 
şi în jurul ei priveşte.

Nici o boare nu adie, 
totul pare nemişcat,
soarele-i o vâlvătaie, 
aerul înfierbântat.

Leuţul ei, pus pe joacă, 
de coadă o tot apucă,
încet se rostogoleşte 
şi apoi o ia la fugă.

Totul este-n armonie, 
leul din tufiş apare,
îi priveşte preţ de-o clipă
şi îşi vede de plimbare.

Chef nu are, enervant, 
scaieţi-i atârnă-n coamă
şi un spin negru în labă, 
chiar acum, l-a înţepat.

Scoate-un răget răguşit 
şi lungit în iarba mare,
spre leoaică lung priveşte, 
cerşind îndurare.

Şi, leoaica-i tot femeie, 
cum să-l vadă suferind?
Ea cu dinţii-i scoate spinul 
şi îl linge mârâind.

Intuiesc, Regele junglei, 
mândrul Leu cutezător,
îi va oferi leoaicei, 
nopţi fierbinţi, pline de amor.