“Am văzut o vietate ……………..căutând printre gunoaie Vietatea nu era un câine, nu era pisică, nu era şoarece Vietatea, Doamne, era un om”(Manuel Bandeira) Dă mă un leu care dă mă un leu pată pe retina oraşului amorţeşti viaţa pe trotoare eliberate de aşteptări nu înrădăcinezi nimic devorezi delăsarea cu amintiri strivite pulbere tăbăcită sub talpa lipsită de zare calcinată din gunoaie niciodată nu vei înflori din tine ce va rămâne oare zilele nu-ţi spun nimic nici afişele foamea îşi flutură zdrenţele peste acelaşi mâine într-o zi ai plecat aşa cum ai trăit astfel a fost istoria ta fruct strivit pe asfalt oh cum înalţă nepăsarea murmurul morţii peste tine
vineri, 9 mai 2025