Mos Clǎciune, Mos Clǎciune, Anul ǎsta tot, pe bune, Cǎ am fost bǎiat cuminte, Am la tine-o lugǎminte: Noaptea aia de-ai sǎ vii, Nu-mi aduce giucǎlii, N-am nevoie de patine, Sau vle-un tlenuleţ pe sine, Nu vleau puscǎ, niţi pistol, Oli vle-un ulsuleţ nasol, Sǎ n-aud de tlotinetǎ, Tliţicletă, biţicletǎ, Sau vleo balcǎ cu motol… Vleau si io…un flǎţiol, Cǎ, fiind singul meleu Habal n-ai cât mi-e de gleu, N-am cu ţine mǎ giuca, Povesti sau discuta Chestiuni ca întle flaţi, Sau gagici, ca-ntle bǎlbaţi, Cǎ volbind io cu mǎmica Si tǎticu’ si bunica, Am concluzionat, sǎ stii, Cǎ doal tu mǎ poţi selvi: Stii tu balza aia chioalǎ Lǎtǎţitǎ-odinioalǎ La adlesa de mai sus Când pe mine m-a adus?! Fǎlǎ bǎscǎlie-ţi spun, Îţi plomit c-am sǎ fiu bun Înc-un an, poate chial doi… La’ cǎ ne-nţelegem noi!... Ia-o tu, mai pe depalte Si esplicǎ-i, cǎ ea poate, Vino cu o stangǎ nouǎ, Unge-o cu o panǎ, douǎ, Sǎ mai fac-un gest, de milǎ, Nu c-as poseda vleo pilǎ, Doal asa, un mic ocol, Sǎ-mi aduc-un flǎţiol, Cât mai lepede, ulgent, Stiu cât esti de competent, Ialǎ de va faţe gât Cǎ timp n-ale pentlu-atât, Tleţem, deţi, la planul doi, Da’ lǎmâne întle noi : Dǎluiestele-o vacanţǎ, Si-sta-n ultima instanţǎ, Cǎ la fel, si-ai mei pǎlinţi, Sunt de-o vleme-asa cuminţi, Timp nu au, de-i noapte, zi, Sǎ mai facǎ nebunii! Valeriu Cercel