De undeva, din depărtare, Sau poate din sufletul meu? Răzbate vocea unei coase Bătută-n rimă pe ileu. O lacrimă de dor revarsă Din ochiul stâng… parcă mai ieri Tăiam o brazdă-n deal cu tata În sfânta tihnă-a unei seri… La orizont când soare-apune Vărsându-şi sângele pe cer, În crânguri păsările zilei Amut cu toate, parcă pier. Printre cireşi se-arată Luna Înceţoşată vag de-un nor Şi oglineşte alb în vadul Ce şerpuieşte din izvor. Pe frunte îmi preling broboade De trudă, dar în gândul meu Răzbate-o voce-asurzitoare: “Cum poate tata, pot şi eu!” Şi trag biruitor de coasă Şi brazda se înşiră lung În urma mea ca o cărare Pe care doruri mă ajung. ………………………… De undeva, din depărtare, Sau poate din sufletul meu? Se-aude vocea unei coase Bătută-n rimă pe ileu. O lacrimă de dor revarsă Din ochiul drept… parcă mai ieri Tăiam o brazdă-n deal cu tata În sfânta tihnă-a unei seri.
vineri, 9 mai 2025