cresc nopţile ca aluatul pâinii uitat la gura sobei bunica împleteşte copilăria cu maturitatea într-o icoană uitată de vreme aş vrea s-o pot întreba când am devenit femeie încă ascund mere mici sub bluza diafană lumina în buzunarele vieţii şi crucifixul ei la gât dar sufletul mi-e plin de tine te recapitulez că şi cum aş vrea să te învăţ pe de rost rugăciune a inimii mele m-ai rupt de copilărie dintr-o joacă primul sărut avea gust de fruct furat din eden interzis celor care se tem să recunoască esenţa vieţii nopţile dospesc aluat uitat pe vatra caldă a inimii odaia miroase a mere roşii toamnele de acum le numărăm împreună sau poate le vom pierde şirul *** ora a făcut un pas înapoi să se mintă ziua că-i mai lungă noi mai tineri cu un ceas parcă mai contează te-am ţinut în brațe mai mult c-o primăvară a fost un anotimp ca o bătaie de aripă nici n-am gustat bine din fructul oprit și m-am trezit matur acum îți desenez conturul din memorie trei puncte trei linii trei puncte ca un naufragiat pe atlantida vă rog nu mă salvați sufletul meu are nevoie de curcubeu să te respir toamna mă-mbrac cu tine toate fructele dau în pârg mi-e cald şi e atâta culoare aşa vom învăța să numărăm împreună îţi amintești am început amândoi de la minus unu acum tindem spre infinit ce toamnă bogată se-anunță liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025