ARTEMIS Artemis, arcul tău îmi dă fiori Deşi îţi e străină vânătoarea. Mă cotropeşti, cum cotropeşte marea Un ţărm lovit de timp şi ploi. Atâţia ani s-au dus şi fără noi Am încrustat în mine aşteptarea. Azi, simt înconjurându-mă vâltoarea Lui unu transformându-se în doi. Povestea mea e fără de eroi. Din două părţi ma-nlănţuie chemarea. Deşi îţi e străină vânătoarea, Artemis, arcul tău îmi dă fiori.