Vom fi noi doi în umbra lunii cu nopţile despletite-n păr chiar dacă fânul copt cu miros de rugină ne cheamă să ascultăm greierii ce-ţi cântă nepăsători între coapse, sprinţari în ierburile coapte, lipsiţi de somn în arcuş pentru viorile pământului. Ascultă-i iubito cum se întrec în crii, crii până-n târziul fantasmelor ciudate când umbrele noastre intră-n lumea singurătăţilor din oraşul de blocuri în care ne închidem imuni la fapte şi întâmplări. Ne urmăresc din balcon priviri curioase ţinându-ne de mână până la despărţirea c-un sărut, mulţumit mă-nchid în pătratul de beton în care timpul arde fără flacără şi trece nevăzut de ochii oglinzii. . |
sâmbătă, 31 mai 2025