ASITAŢILOR SOCIAL Printre sute de nebune Tot nebună sunt şi eu, Că-ncerc să le fac pe toate Parc-aş fi eu Dumnezeu. Du-te-n stânga, du-te-n dreapta, Mai la centru, la mijloc. Nu-nţeleg ce-atâta grabă. Mai încet, că nu mai pot. Vreau o pauză de minte, Şi de mâini şi de picioare, Nu mai vreau să fiu cuminte. Simt că sufletul mă doare. Câtă lume stă şi paşte... Fără griji şi fără rost. Şi nicicând n-ar recunoaşte Că trăiesc viaţă de prost. Mai lăsaţi-mă în pace, Voi ce sunteţi asistaţi. Nu mai vreau să am a face Doar cu leneşi şi rataţi. Anonimă-i viaţa voastră, Dar vă faceţi auziţi Când furaţi din munca noastră Şi votaţi nişte tâmpiţi. Dar de fapt, nu-i vina voastră, Ci a celor ce vă ţin. Voi sunteţi doar o fereastră, Între mită şi festin.
sâmbătă, 31 mai 2025