Atât am stat

Atât am stat
În amorțeală
Încât nămeți s au adunat
Și sufletul mi au îngropat

Sub straturi de zăpadă. 
Apoi, 
după ani și ani, 
ai venit tu.

Ai venit
Și cu privirea 
Ai topit
iarna mea întreagă

Dar a rămas
pământul gol și ud 
îmi este frig 
și nu aud

Cocori în geamul meu bătând
Și a nceput
să mi fie dor
de iarna de altădată