Atâta primăvară

Simt primăvară cu miros de iarbă  
și soarele răsare mai devreme,  
în jurul meu aud atâta zarvă,  
când mugurii încep parcă a geme.  

Mă pierd în verde și-n pomii roditori,   
simt bucurie-n suflet și lumină,  
prin pe tâmplele-mbrăcate cu ninsori,  
doar toamnele în mine mai suspină.  

În gând aș vrea să-ntorc o primăvară,  
privind la merii-nfloriți în jurul meu,  
petalele ce cad să nu mă doară,  
niciodată,  să nu simți de-mi va fi greu.

Mi-s ochii verzi de-atâta primăvară,  
mă pierd în câmpuri care mă răsfață,  
dar toamna vieții simt că mă-nconjoară  
și vrând-nevrând, îmi fur-o zi din viață.  

Autor, Mihail Janto