Atâtea femei sunt frumoase Cǎ ochii îţi fug-n neştire Şi sufletul trage ponoase Când picǎ sǎracu-n iubire. Atâtea femei sunt isteţe Cu-o minte ce te surprinde, Sǎdind durere, tristeţe Ȋn inimi preasuferinde. Atâtea femei sunt şi halta, Într-o mǎsurǎ aproape egalǎ, Ȋn care inimi prezente la Malta Pun de-o micǎ mardealǎ. Farmecul unei femei, recunosc, Se ridicǎ aproape de vers, Graţia finǎ, mirosul de mosc Le modeleazǎ stilul de mers.