Gurile căutau în întuneric păcatul muşcând din timp, scuipându-i carnea încă vie şi plină de zorii cu care încerca să ne orbească. Dimineață vom călca nepăsători pe bucățile-i sângerânde încălzindu-ne tălpile cu gemetele-i lipicioase şi pline de regrete, privindu-ne înfometați. Atins! am exclamat. Atins! fără să-ncerc măcar să par surprins când cu privirea-ți de floretă mi-ai sfârtecat şi mi-ai desprins şi ultimul strămoş din oase, ca o chiuretă.
sâmbătă, 31 mai 2025