Parcă mi-aduc aminte cu coada conştiinţei Că atunci când m-am născut Ştiam să respir… Pe parcurs, lanţul existenţei mele s-a transformat în simplu fir… Mă tem din ce în ce mai mult ca nu cumva Să mă deşir… Cât de puternic am fost înainte să mă ştiu, Înainte să cunosc că am să fiu… Apoi am dat cu pieptul De lumea-n care eu am devenit subiectul Şi fiece secundă a tremurului fiinţei S-a aşezat în centru. Dar centrul e pustiu…