Când îmi treceau privirile prin tine, aveam departe numai gândul. Eu mă pierd prin lumi de vis și, mai mereu, mă-nchid cu ele-adânc, adânc, în mine, Iar când nu te-auzeam când îmi vorbeai, aveam departe numai gândul. Eu te-aud vorbindu-i sufletului meu și-atunci când taci, dar lângă mine stai. Când lacrimile, uneori, ți-au curs, aveam departe numai gândul. Eu ți le-aș fi adunat cu dorul meu din timpul fără tine, ce s-a scurs. Dar, când te-am sărutat sub Luna plină, aveam la tine gândurile. Eu simțeam că-n piept se naște-un alizeu ce crește și doar ție ți se-nchină.
sâmbătă, 31 mai 2025