Avem poftă să iubim

Avem poftă să iubim... 

Te-ai furișat prin labirinturi,                  
Pașii tăi n-ajung la mine,                           
Ajung în gânduri vagi frânturi                    
Din dorințele sangvine.                            

Îți port imaginea-n pupile,                      
Cum să uit plăcerea oarbă?                        
Când nopțile zburdau docile                  
Și sângele-ncepea să fiarbă.                      

Din lungi săruturi repetate                      
Se nășteau poftele febrile,                          
Simțeam în noi o voluptate...                      
Cadoul nopților virile.                              

Nu putem trăi din amintiri,                    
Nu pot să cred că am pierdut                  
Mirajul acelei mari iubiri,                       
Pe care l-am plătit tribut.                        

Te apuc strâns de mâna rece,                  
Prin ochii limpezi ne sorbim,                   
Avem o rană ce nu trece,                            
Dar ș-o dorință... să iubim.                          

Autor: Gabriel Stănciulescu