Se deschide iarăsi cerul, râuri calde de lumină Strecurate printre gânduri se coboară spre apus, Îngerii din aripi albe cheamă liniștea divină Că-n Ajunul nopții sfinte se va naște iar Iisus. Boii rumegând tăcerea vor veni cu boturi calde Lângă Ieslea mică, joasă, transformată în altar, Și cu lacrimi, Maica sfântă, fiul iar va fi să-și scalde Și spre-a lumii fericire, să ni-l lase nouă-n dar. Vin trei crai plini de uimire cu toiege de lumină Să re-ntoarcă-n iarna moale primăverile din fân, Maică-sfântă-abia sosește și cu inima-i senină Pentru noi va naște fiul să ne fie-n veci Stăpân. Și mai mult ca niciodată, știu că doare, dar ce doare Când o mamă-și naște fiul pentru-a fi pe cruce pus, Dar eu fac, Măicuță sfântă, fac din inimă o floare Ca să-i șterg de sânge trupul, Preamăritului Iisus. Dar până sosește pruncul, în cea clipă sorocită, Eu la Dumnezeu dau fuga, printre lacrimi să-l implor: “Nu-mi lăsa, Mărite Doamne, Preacurata chinuită Când își naște pentru mine Luminatul ei fecior! Și nu-L bate în piroane, chinuit să stea pe cruce, Nu-L lăsa prin veacuri oarbe să rămână-al nimănui, Mai bine mă pune-n lanțuri, doar pe mine, şi mă duce Să rămân sus, pe Golgota, răstignit în locul Lui.” 24.12.2018
sâmbătă, 31 mai 2025