Într-o zi (ca multe alte'),opintindu-se de șele.. Iaca vine Baba Rada..bombănind ceva de zor Se vedea pe ea sărmana,că la mers nu avea spor.. Aplecată-i era ființa de ani mulți și gânduri grele! De când o cunosc pe babă,n-o știu altfel..decât dusă.. (Poate-o fi având necazuri mult prea mari..sau cine știe?!) Dar păcat! Pe zi ce trece..se afundă-n nebunie E pierdută: plânge,râde...evident că e confuză!.. Și cum vă spuneam de dânsa..cum venea așa la vale Se-apucă din nou să strige..(parcă ar fi ars vreo casă!) Că e singură de-aseară..și că de copii nu-i pasă.. Își smulgea sărmana părul de atâta chin și jale! O oprii! Îi spuse-i-n șoaptă:"babă Radă,fii cuminte! Nu te mai căina degeaba..hai și-om face un ocol!" Poate că-i va veni firea..de-o vedea că-i locu' gol... Și se liniști sărmana..după două-trei cuvinte. Mă urmă așa tăcută..tot de griji împovărată.. Mă-ntristez.."Pe lumea asta câți or fi așa smintiți?!".. Înalț către Cer privirea și mă rog cu foc la sfinți.. "Dați-mi multă sănătate și o minte luminată!!!"... 3.02.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani
sâmbătă, 31 mai 2025