Colind de Crăciun Leru-i ler, bob de lumină, dor îmi e de luna plină, dor de focul sfânt din vatră, să vin cu tava-ncărcată, ca o zână fermecată, s-aud câinii cum mă latră, când ies fluierând pe cale, când la deal și când la vale, să alerg râzând și-n ploaie să nu-mi pese de șiroaie, să privesc în jarul nopții și să simt sărutul sorții. Leru-i ler, bob de senin, dor îmi e de drumul lin, surâs decantat în gând, dar în cer și pe pământ, de crezul în glas curat. Mă strigă sau m-a strigat? Leru-i ler, bob de frumos, Astăzi s-a născut Hristos! (25.12.2019-Iulia Dragomir)