Doi îngeri stau deasupra mea, Mă tot privesc şi se întreabă: - Să-l luăm cu noi chiar s-o putea, Sau poate că mai are treabă? - O şcoală văd c-a terminat Şi-n plus nu ar mai vrea să-nveţe. Cât de familie, e-nsurat, Trecut de-a treia tinereţe. - Copilul i-a crescut deja - Un om pe propriile-i picioare Şi parcă n-ar mai vrea ceva, Cum îşi doreşte fiecare. - Eu zic să-nchidem o poveste, Ducându-l de aici spre nori, Că parcă prea se plictiseşte. Nu se mai bucură de flori... - Sau poate să îi dăm mesajul De noi şi doar de el ştiut, Că are de ales pasajul, Ori un al doilea început?