BLESTEM

BLESTEM

Ai reuşit scârbavnice şmenar
Să faci din ură singura măsură
A unei vieţi trăite în zadar.
Să minţi, să plângi şi să nu ai habar
De zilele umplute de amar
Ale sărmanilor conduşi de tine.
Ai maltratat voinţe şi destine
Să-ţi fie bine ţie şi-alor tăi.
O şleahtă de-mbuibati şi de lingăi,
Mai răi decât un animal turbat.
Ai reuşit, tu bravule bărbat!
Ai dat cu stele-n turnători de-ai tăi
Şi le-ai umplut pe faţă buzunarul.
Mă mir că încă n-ai mutat hotarul
Pământului ce l-au iubit străbunii.
Călca-te-ar în picioare goţii, hunii
Şi toţi nebunii lumii de-altadata.
Ţi-e răutatea bine conturată.
Privirea ţi-e mereu înceţoşată
Şi-abia de-i vezi pe cei ce îi striveşti.
Rânjeşti şi-ţi mângâi chipul din oglindă.
Să vină ciuma şi să te cuprindă.
Să-ţi curgă carnea şi să-ţi arzi retina,
Oricât să suferi, nu-ţi răscumperi vina
Că te-ai născut să ne omorî încet.
Eşti piază rea pământului acest.
Acesta nu e numai un protest,
E un blestem şi-mi pare rău să-l fac.
Dar te blesteamă bunul popor dac
Căci vrei să-i vinzi istoria şi averea.
Aşa vrei tu, aşa îţi este vrerea.
Dar nu uită scârbavnice şmenar!
Poporul nu te iartă de amar!