Botezul lui Isus Spre râul cel vestit Iordan, Din proverbialul Nazaret, Hotărât în al Său umblet Pornit-a Domnul, la Ioan Recunoscut, mare profet. El a venit, ca să-L boteze, Lucrarea Lui spre-a valida Ca Miel trimis de a salva, Şi astfel să-L îmbărbăteze, În slujba Sa ce-o săvârşea. Ioan zicea, să Il oprească: ,,Eu, să fiu botezat de Tine, Ca-n slujbele cele divine Lucrul să mi se sfârşească, Dar tocmai Tu vii la mine?" Drept răspuns, Isus i-a zis: -,,Lasă acum, că bine este Unul scade, şi-altul creşte, Ca să-mplinim ce este scris Prin Duh Tatăl se măreşte!" Atunci profetul, L-a lăsat Şi ambii-n Iordan au păşit Şi botez sfânt au săvârşit, Şi după ce-a fost botezat Din apă, pe prund au ieşit. Deodată cerul s-a deschis Venind pe loc, insantaneu Din străluciri de curcubeu, Aşa cum Ioan L-a descris: Ca Duhul de la Dumnezeu. Ca şi un porumbel venind A stat... de-asupra lui Isus, Venit din cerul sfânt de sus Şi-n slavă mare strălucind S-a auzit un glas ce-a spus: ,,... Acesta, este Fiul Meu, În care-Mi găsesc plăcerea Arătându-Mi clar puterea! De El,... s-ascultaţi mereu, Şi-mpliniţi-Mi toată vrerea!’’ Flavius Laurian Duverna