– Bre-che-che-chex! coax! coax! Căci fără apă am rămas! – Aşa striga o broască, ce de cu primăvară Din valea cea slotoasă, pe deal s-a fost retras, Şi într-o scursură trăia ca pe Parnas. Dar seceta de vară Scursurile-au zbicit, Iar broasca mea zvântată de-a glodului dar mare, Striga la zei aşa de tare, Precum mai sus v-aţi lămurit. Ea prin acea strigare rugi grele înălţa: Să se ridice apa pân’ la scursura sa. Când iată! Zeul se arată. Şi-i zice: „Ce vrei oare, Urâtă grăitoare? (Era, se vede, Joe în bune dispoziţii), Nu pot băga în seamă a tale, eu, capriţii, Ca să înec o vale şi un întreg norod, Când tu poţi singură să te cobori la glod De unde te-ai urcat Pe deal, ce nu-ţi e dat”. Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vor Ca bine să le fie pe lume numai lor; Vânând pe orice chipuri măriri, averi şi nume, Măcar să piară lumea.
sâmbătă, 19 aprilie 2025