CA DOUĂ FREZII Ca două frezii care-s crude încă Sunt ochii tăi ce mi-au ucis voinţa. Drept inimă tu ai un colţ de stâncă, Mai rece decât însăşi biruinţa Ce-ai repurtat-o fără vre-un efort. Eu sunt un fluture, aproape mort Ce a trăit trei zile-n paradis. Şi dacă acul sorţii m-a ucis, N-am să mă plâng, aşa a fost să fie. Câţi fluturi mor deodată pe câmpie Şi nu sunt prinşi în nici un insectar? Eu am sorbit din ochii tăi nectar Şi-am mângâiat cu gândurile mele Şi sânii tăi şi buclele rebele, Dar m-ai strivit cu-o singură privire, Când te voiam izvor de nemurire. În loc de rai mi-ai dat un purgatoriu Şi totuşi ştiu că n-a fost iluzoriu Drumul concret spre singura mea vină. Căci te iubesc gigantică lumină!
sâmbătă, 31 mai 2025