Nu ştiu de ce femeile se ascund în gânduri ori în lucrurile bine făcute, fustele lor aşteaptă vântul prielnic au în oase măduvă subţire de pasăre, ce naşte îndăzneala nebună cu aripi rupe obişnuinţe şi se ridică peste tot ce n-au fost şi n-au ştiut că există, dacă ceva se întâmplă vor păşi mai departe... Poartă răbdarea ca pe-o armură veche, ştiu să-şi mânuiască arma, ies la luptă când viaţa o impune nu pot fi cucerite fără dorinţe îndrăzneţe. Ce mai rămâne pe marginea îndoielii se pierde în zvonul dulce de dragoste ca într-o alegorie.