Ca o pasăre rară

Sunt culegătorul de spice.
Tu singură ai ales câmpia 
ca loc de mântuire.
Mâinile noastre
erau ca doi bulgări de foc
şi pâinile se coceau
înainte
s-ajungă pe vatră.

Creşteau odată cu iubirea, 
cu lăsarea serii
şi-atunci deveneam însetaţi 
şi flămânzi
două inimi pârguite de dor
cu boabe de aur
încolţite în suflet
ca o câmpie lăsată să rodească
în slavă.

Sunt culegătorul de spice
şi tu vii 
ca o pasăre rară
să ciuguleşti temătoare
din palma unui vis lăsat să-nflorească....

2 august 2013