Ca peştele-n ac

Între mine şi vorbe 
Se iscă furtuna,
Tornadǎ avidǎ 
De om şi de cale,
Ce-ncearcǎ să-mi facă 
Necazuri, nebuna!
Aruncându-mi în faţă 
Trǎirile goale.
Să mă-ntorc la zei
În Olimp?
Ar fi o şansǎ,
Sau, poate, 
N-ar fi deloc.
Aşa cǎ, revin
La esenţǎ,
Cǎ-i de folos
Ca un noroc.
Şi asta se-ntâmplǎ, 
Mai curios,
Cu alţii.
Cu mine… 
Bogat sau sǎrac
Oricum aş fi, 
Vezi bine, 
Tot mǎ voi duce
La fund
În stihii,
Tǎcut
Ca peştele-n ac.