Ca un copil... Mă rătăcesc într-un glas de copil unde șuieră tăcerea în gară ca să plece să culeagă roadele timpului meu nesfârșit ... Îmi pun la uscat clipa și nu las vântul să o bată cu palma privirii, dar aprind soarele cu focul inimii și îi strâng lumina în piept ca să mă conducă în cerurile pline cu îngeri. Mamă! – Ca un copil mă urc pe colțul lunii și iată! Aștept alte Căi Lactee ca să le sărut ramurile inimii, dar Luceafărul serii, privește la mine cu jind! Învață-mă, învață-mă să pironesc dumnezeirea în cuvinte, ca să strig: Cunună cu mine drumul infinitului și lasă reper o stea că m-am rătăcit în neantul de vise unde s-au prins de braț Universurile.
sâmbătă, 31 mai 2025