Cad valuri, în valuri ninsori în februar Suflă-n păduri un vânt mai hoinar, îşi piaptănă iarna troienele grele pe fruntea ei rece, pe umeri de stele şi cad valuri, în valuri ninsori în februar. Copaci speriaţi duc greul zāpezii pe firave ramuri, de alb încărcate, de parcă-ar fi trupuri cârându-şi păcate, din noaptea de iarnă-n lumina amiezii. E aerul rece. Devreme aş crede că iarna s-ar duce în valea cu flori, unde se-ascund ghiocei sub ninsori şi firul de iarbă e subţire şi verde...