Călător în timp

Călător în timp

Sus, pe coamă de spirale, constelaţii se-ntretaie
Cu compendii abisale rescriind arhitectura;
De prin veşnicii răsare şi alunecă-n pâraie
Curcubee de istorii înfrăţite cu natura.

În acest aritmogrif ce emană vers şi etos
Timpul e în relief, şi-n cutume vii de ornic,
Ne ademeneşte-n “mâine”, pe “ieri” îl trimite-n jos
Construind augmentativ hora cifrei de ceasornic.

Noi multiplicăm secunda, în pastişe congruente
Şi ne construim cetăţi, cu minute palisade;
“Azi” e zid, orgoliul treaptă, orele eminamente
Crinolinele sub care nemurim prin intifade.

Insurecţii personale, reflectate-n panegiric
Şi-n tumult pe metereze apărute de niciunde,
Noi suntem învingători, şi-ntr-un infinit empiric
Seceraţi cădem sub tirul de trasoare cu secunde.

Limpezind sub fard de clipe milimetri de dorinţe
Ne semnăm cu monogramă viaţă, ca un timp natal,
Ne-a născut scânteia umbrei, din nimic, a fi fiinţe,
Ne-om sfârşi la eşafodul de minuni şi ideal.

Acele unor speranţe prinse la rever de vreme
Înfloresc pe megaliţii zborului, şi  mai apoi
Vor sădi în nemurire rugăciuni şi anateme
Timpului ce stă pe loc, dar care-a trecut prin noi.

Marian Puscasiu
August 2015