*credit pe datorie omenesculu*i noapte vâscoasă sub arşiţă un greier trage luna-n arcuş un mic demiurg avar şi tăcut bifează-n elitre seducţiile neconsumate ale materiei privesc verbul cum se scurge din mine fărâme de înţelesuri sterile se aşază cuminţi în buclă sonorizează carnea friabilă uvertura materiei oratoriu trădându-şi candoarea în suprapuneri mişcate eu sub mască voi zice nu sunt eu altcineva respiră octave pline de lacrimi revolta de-a nu-mi vedea chipu-n oglindă trecerea oarbă printre universuri nu se explică nici înecul în lut deposedat de păsări doar liberul arbitru eliberează viză spre acel "acasă" dorit sub arsură de lavă de milenii mi se promite închiderea cercului eu cred pe jumătate umărul mi-i ros alternativ de cârtiţe vegheate câteodată de bufniţe în travestiuri ciudate rabd şi duc (ca un blestem sau ca un har povara înfierează orice gând rebeliunii îi pune căpăstru) uneori săgeata se înfige în soare sau în mine când alt trup mă ia prizonier pentru o clipă și-mi supune programul de lucru gravitației veşnicia nu se domesticeşte uşor mi-au explodat în palme atâtea existente oarbe ca să dezleg drumurile din piatră declanşez războaie galactice în iris dragonul îmblânzește neantul aruncându-i ca hrană viețile în care ochii mei au rătăcit răsăritul în diapazon de voluptate bulimică greierele ridică efemerului cortina amneziilor simfonia regală a cărnii poate începe
sâmbătă, 31 mai 2025