Călătorie

Se pare că toamna bogată s-a dus
Perdele de ceață învăluie zarea,
Pe suflet cenușa și-a -ntins disperarea,
Lumina ,îmi pare pe veci c-a apus...
Să m-agăț de-o toamnă târzie visez,
Nu vreau să alunec spre iarnă curând,
Pomii prea goi ,în genunchi stau în vânt,
Secundele cad și vise-mi retez.
O horă pe cer ,moi fulgi au dansat,
Așteaptă în barcă luntrașul Charon,
Perdele de ceață mă poartă spre somn
Dar ora-i târzie și Styxu-nghețat!...
Sub stele de gheață dansând inedit
Spălat, așteptând și o rază de soare
”-Mi-e trupu-ncă tânăr ,nu vezi asta oare?
Tu suflet al meu ,spre unde-ai pornit?!...”