CÂND NE VOM DESPĂRŢI Când ne vom despărţi şi va fi frig, Când visele se vor fi risipit, Zadarnic voi dori să te mai strig. În van te vei gândi că m-ai iubit! Te voi iubi, mă vei iubi şi tu Şi doar vom crede c-a murit iubirea. Oricum , eu voi fugi într-un iglu, În ghiata lui să-mi caut mântuirea. Şi când voi fi un simplu sloi de ghiată, De-ai să-nţelegi ce lume am distrus, Ai să regreţi că nu-ţi mai sunt în viaţă Decât o amintire ce s-a dus. Căci nimeni n-a iubit în tine omul Cum a făcut-o trupul, mintea mea. M-am străduit să îţi clădesc eu domul Şi nu l-am modelat din mucava! Ne-am înfruntat şi ne-am rănit zadarnic. Dar ne-am iubit şi rănile ne dor. Otrăvii preasupus i-am fost paharnic. Şi n-aş fi vrut. Şi nu îmi e uşor! Dar mi-am dorit! Da! Mi-am dorit cu sete Pe viaţa mea doar tu stăpân să fii. Mi-e frig şi ard în versuri desuete. Mi-e tot mai frig. Deci ne vom despărţi? Oriunde-ai fi,in orice colţ de lume Ai să te-ascunzi ca eu să nu te ştiu, Te voi simţi ca un poem anume Creat de mine, cel care îţi scriu. Şi am să plec lăsându-te ntr-o carte În care-am pus întreagă viaţa mea. Iubirea mea de tine n-are moarte. Pe cerul meu, eşti ultima mea stea!
sâmbătă, 31 mai 2025